Credite în franci elvețieni (CHF) . Clauze abuzive! Recuperați-vă banii.

Creditele în franci elvetieni (CHF). Clauze abuzive!

Recuperați-va banii  în instanță.

Există șansa de a obține în instanță înghețarea cursului valutar la nivelul avut în momnetul încheierii contractului de credit bancar și obține restituirea banilor achitați în plus, dacă veți dovedi că:

  • sunteți victima unei clauze abuzive,
  • nu ați avut intenția de a împrumuta CHF ci ați dorit și ați primit LEI sau Euro.

În practică pot aparea și alte motive, în afara celor enumerate mai sus, care dovedesc reaua-credință a unităților bancare.

Una dintre legile care guvernează contractele de credit încheiate între o instituție bancară, pe de o parte și de o persoană fizică pe de altă parte, este și Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Conform acestei legi, o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă “dacă prin  ea  însăşi  sau  împreună   cu   alte   prevederi  din  contract,   creează în   detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.”

 O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard  preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi.

Tot mai multe instanțe au primit cereri în care să se analizeze existența unor clauze abuzive în contractele bancare cu moneda CHF.

Este de notorietate știut că la nivelul anilor 2006-2007 băncile aveau oferte foarte atractive în moneda CHF, mulți cetățeni încheind astfel de contracte fără a li se oferi consultanță, explicații cu privire la riscul valutar și fără a putea avea o reprezentare reală asupra capacității lor de a suporta o denominare a monedei.

Tot mai multe instanțe se pronunță în sensul înghețării cursului de schimb valutar CHF la valoarea avută în momentul încheierii contractului , calcularea și plata ratelor la valoarea CHF –ul avută în momentul semnării contractului, obligând băncile la restituirea sumelor de bani achitate în plus (provenite din diferențele de curs valutar) la care se adaugă dobanda legală calculată de la data încasării sumelor nedatorate și până la plata efectivă.

In primul rând, să avem în vedere că în momentul încheirii acestor contracte bancare (2006/2007) era in vigoare Codul Civil din 1864 care consacra – nominalismul monetar – prevedere care stă la baza posibilității înghețării cursului la nivelul celui existent în momentul acordării creditului.

Art. 1578 ”(1) Obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică aratată în contract.
(2) Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile[1] aflatoare în curs în momentul plății.”

Art. 1579 ”(1) Regula cuprinsă în articolul precedent nu se va aplica la împrumuturi de  vergi metalice sau  producte.
(2) In acest caz, debitorul nu trebuie să restituie decât aceeași calitate și cantitate, oricare ar fi suirea sau scăderea prețului lor.
(3) Asemenea când s-a făcut împrumutul în monede de aur ori argint și s-a stipulat o restituțiune în aceeași specie și calitate, sau se va altera valoarea intrinsecă a monedelor, sau nu se vor putea găsi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul prețului intrinsec ce acele monede avuseseră în timpul în care au fost împrumutate.”

Art. 1578 alin. 2 din Codul civil de la 1864 prevede că, dacă există o fluctuație a „prețului” monedelor, anterioară scadenței împrumutului, plata liberatorie se efectuează numai în banii lichizi ai epocii, adică în „specia” aflatoare în curs la data plății.

     În speța noastră – care este “specia” aflată în curs ? (adică folosită pe teritorul Romaniei) – bineințeles că LEUL – moneda națională .

Revenind la contractele de credit în CHF, există doar aparența că împrumutații au primit și folosit franci elvețieni (nu au fost remiși fizic sau prin virament bancar consumatorilor monede CHF), moneda neutilizată în România. În realitate, împrumutații au primit lei sau euro, ei nu au dorit în nici un moment dobândirea de franci elvețieni ci doar lei, dar au fost atrași de banci cu astfel de oferte de creditare (dobânzi reduse și alte facilități aparent atrăgătoare). Obiectul real și efectiv al contractului îl reprezentă împrumutarea unei sume de bani în moneda națională (lei) echivalentă cu suma în CHF ( fapt acceptat atât de împrumutător cât și de împrumutat ).

Și art. 1579 la alin.3. C.Civ.1864, vine să sublinieze posibilitatea înghețării cursului valutar la valoarea avută în momentul încheierii contractului. “Împrumutul în monede de aur sau argint” poate fi asimilat cu împrumutul în valută. Așadar, se va putea admite ca regula restituirii echivalentului prețului intrinsec al monedelor de aur sau argint la momentul la care au fost împrumutate se aplică și împrumutului în valută.

Conform art. 1579 alin. 3 din Codul civil de la 1864, chiar dacă s-a stabilit în contract obligația restituirii sumei împrumutate în aceeași specie și calitate, în caz de fluctuație a monedei (“alterarea valorii intrinsecă a monedelor”) se va putea efectua, cu efect liberatoriu, o plată a echivalentului prețului intrinsec al acestei monede stabilit la momentul la care a fost împrumutată. De aici consecința ca, în cazul creditelor în valută, dacă există o fluctuație a cursului, se va putea efectua plata în lei la un curs înghețat la nivelul celui din data acordării creditului. Acesta este „prețul intrinsec” al monedei în timpul în care a fost împrumutată.

Principiul nominalismului monetar  protejează debitorii față de creditorii tentați de camătărie.

In al doilea rând trebuie analizat dacă banca a adus la cunostința consumatorului riscurile la care se supune, dacă a explicat clar clientului, în contract sau anexe ale acestuia, care este mecanismul de schimb valutar care se va aplica pe întreaga durata a contractului de împrumut, de 25 /30 de ani.
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede că o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil, trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce il privește.

Conform Curtii de Justitie a Uniunii Europene –“ Consumatorul mediu, rezonabil și normal informat trebuie să poată anticipa și să înțeleagă consecințele angajamentului pe care și l-a asumat, iar angajamentele să fie echilibrate sub aspectul drepturilor și obligațiilor părților“.

Unitățile bancare nu aduc la cunostința consumatorilor în mod efectiv riscurile valutare pe care le-ar putea suporta pe parcursul derulării contractului. Banca – expert în domeniul financiar cunoștea foarte bine că riscul valutar va fi suportat doar de împrumutat (nu și de împrumutător). Banca avea în mod cert reprezentarea că în ciuda oricaror evenimente neprevazute cauzatoare de crize economice este exclusă o devalorizare a monedei CHF ci din contră, o criză economică duce doar la hipervalorizarea monedei CHF.

Astfel băncile au orientat în mod machiavelic (prin dobânzi reduse sau alte facilități) consumatorii să încheie contracte de credit în CHF chiar dacă acestă monedă nu era utilizată în România, cunoscând foarte bine ambele părți contractante că în realitate se urmarea obținerea unui împrumut în LEI.

Unitatea bancară nu trebuie să fie “un speculator” față de diferențele de preț valutar, cel puțin nu în relația cu consumatorii.

Acest risc valutar se materializează prin obținerea de către bancă a unui câstig injust, dezechilibrat, în defavoarea consumatorului, încălcându-se principiul echității și al bunei-credințe.

Față de dezechilibru contractual produs prin inserarea clauzei de risc valutar inserat în contract se impune anularea acesteia și inghețarea cursului la valoarea avută în momentul semnării contractului.

Contractul de credit nu poate fi interpretat ca fiind unul aleatoriu.

Dacă sunteți victima deprecierii cursului valutar CHF iar ratele bancare au devenit o corvoadă, apelați la un avocat în vederea cosilierii, pregătirii documentației și reprezentării în instantă în vederea stabilirii clauzelor abuzive din contractele de credit și restituirea sumelor de bani achitate în plus.

 

 

 

 

Blog Attachment
  • creditete-poza
  • creditele-in-valuta
  • copil-trist-publimedia-shutterstock

Related Posts

Leave us a reply